(fostă Opel Portugal / GM Portugal, „GMP")
v. Autoridade Tributária e Aduaneira
O ajustare de prețuri de transfer nu constituie automat contraprestația unei prestări de servicii supuse TVA. Pentru a fi impozabilă, trebuie să existe un serviciu identificabil și o legătură directă între acel serviciu și suma plătită, nu doar simplul fapt că ajustarea înglobează anumite costuri.
Cum circulă vehiculele și banii în grup și de unde apare „ajustarea".
GMP cumpără vehicule de la producătorii OEM din grup, le revinde dealerilor independenți, care le vând clienților finali.
La defecte de fabricație și lucrări în garanție (recall-uri, asistență rutieră), dealerul repară vehiculul și facturează costurile către GMP.
GMP comunică producătorilor OEM aceste costuri de reparație, alături de costuri de operare (personal, electricitate, marketing).
Un acord intra-grup prevede că prețurile de transfer ale vehiculelor se ajustează retroactiv astfel încât GMP să atingă o marjă de profit prestabilită, ținând cont de costurile efective.
La sfârșitul fiecărei perioade, ajustarea se realizează prin note de credit / debit emise de producători către GMP, care fie scad, fie cresc prețul vehiculelor deja vândute.
După un control fiscal, două calificări opuse ale aceleiași ajustări.
Prin faptul că suportă și transmite costurile de reparație, GMP a prestat servicii (de reparație) către producătorii OEM. Ajustarea ar fi deci contraprestația acestor servicii, localizate în Portugalia.
Concluzie: datorează TVA suplimentar pe „servicii"Ajustarea este o regularizare a marjei de profit (scop de prețuri de transfer), care înglobează costuri eterogene. Nu este plata unui serviciu identificabil furnizat producătorilor.
Concluzie: operațiune fără TVA pe serviciuCe a întrebat instanța portugheză Curtea.
O ajustare a prețurilor de transfer (care înglobează și costuri de reparație și este efectuată pentru a asigura o marjă de profit prestabilită) constituie contraprestația unei prestări de servicii cu titlu oneros, supusă TVA?
Testul cumulativ al „prestării cu titlu oneros". Apasă pe orice test pentru a vedea ce a reținut Curtea.
Simplă regularizare financiară, ajustare de profit. În afara sferei TVA.
Nu există o operațiune impozabilă distinctă. Fără TVA.
Nu e remunerația unui serviciu separat. Poate fi însă o ajustare a bazei de impozitare a livrării de bunuri (vehiculele), deci se corectează TVA pe bunuri, dacă e cazul.
● Aici se încadrează cazul StellantisAjustarea devine contraprestația unei prestări de servicii (sau livrări), deci operațiune SUPUSĂ TVA, cu drept de deducere corelativ.
Ajustarea a căzut la Testul 3: lipsea legătura directă cu un serviciu identificabil. Prin urmare, ea nu reprezintă contraprestația unei prestări de servicii supuse TVA. Cel mult, poate fi privită ca o ajustare ulterioară a prețului vehiculelor (bunuri), o chestiune ce ține de baza de impozitare a livrării de bunuri, nu de un „serviciu" nou.
Cum a ajuns CJUE de la regulă la soluție.
O prestare de servicii este supusă TVA doar dacă este efectuată „cu titlu oneros", ceea ce presupune o legătură directă între serviciu și contraprestație (jurisprudență constantă).
Este nevoie de un raport juridic cu prestații reciproce, în care plata reprezintă contravaloarea efectivă a unui serviciu individualizabil furnizat destinatarului.
Faptul că ajustarea ține cont de anumite costuri (printre care cele de reparație) nu este suficient pentru a o califica drept remunerația unui serviciu distinct.
Ajustarea urmărea atingerea unei marje de profit globale (logică de prețuri de transfer, fiscalitate directă), nu plata unui serviciu identificabil prestat producătorilor.
Lipsind legătura directă, ajustarea nu este o prestare de servicii supusă TVA. Ea poate fi, eventual, o ajustare a prețului bunurilor livrate, distincție ce trebuie verificată de instanța națională în funcție de contract, metoda de calcul și documentație.
Dispozitivul hotărârii.
Art. 2 alin. (1) din Directiva a șasea trebuie interpretat în sensul că o ajustare de prețuri de transfer, efectuată pentru a asigura unei societăți afiliate o marjă de profit prestabilită (chiar dacă ține cont de costuri precum cele de reparație) nu constituie, prin ea însăși, contraprestația unei prestări de servicii supuse TVA, în lipsa unui serviciu identificabil și a unei legături directe între acesta și suma plătită.
Apasă pe un termen pentru definiție și relevanța lui în cauză.
Ce înseamnă hotărârea pentru grupurile multinaționale.
Ajustările de prețuri de transfer nu sunt automat purtătoare de TVA, ceea ce reduce riscul de impuneri suplimentare „pe servicii" pentru regularizările de final de an.
Calificarea TVA depinde de substanța fiecărei ajustări, nu de etichetă. „Ajustare de profitabilitate" nu este o calificare juridică suficientă.
Contractul intra-grup, metoda de calcul, modelul de decontare și notele de credit/debit sunt cele care arată dacă există (sau nu) o legătură directă cu o prestație.
Se păstrează granița dintre fiscalitatea directă (impozit pe profit, prețuri de transfer) și TVA: o ajustare făcută din rațiuni de TP nu se „contaminează" automat cu TVA.
Dacă ajustarea privește prețul bunurilor livrate, ea poate modifica baza de impozitare a acelor livrări, deci eventuale corecții de TVA pe bunuri (note de credit/debit).
Hotărârea lasă deschise două calificări, în funcție de structura concretă a operațiunii: neutră (în afara TVA) sau ajustare a contraprestației bunurilor.