Controlul fiscal la persoanele fizice 2026

Capitolul 1

Cadrul general al controlului fiscal

Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), Titlul VI · formele de control · cine le exercită

Controlul fiscal este ansamblul activităților prin care organul fiscal verifică legalitatea și conformarea fiscală a contribuabilului. Pentru persoanele fizice, instrumentul central este verificarea situației fiscale personale (VSFP), procedura prin care ANAF compară veniturile declarate cu averea și cheltuielile reale ale persoanei și, în caz de neconcordanță, stabilește venituri suplimentare prin metode indirecte. Acest ghid tratează în detaliu această procedură și prezintă, pe scurt, celelalte forme de control care pot privi o persoană fizică.

Formele de control reglementate de Codul de procedură fiscală

Forma de control	Temei (CPF)	Aplicabilă persoanei fizice?
Verificarea situației fiscale personale	art. 138–147	Da, procedura specifică pentru impozitul pe venitul persoanei fizice
Inspecția fiscală	art. 113–133	Da, de regulă pentru PFA, profesii liberale sau activități economice
Controlul inopinat	art. 134–135	Da, fără înștiințare prealabilă
Controlul antifraudă	art. 136–137¹	Da, control operativ, fără înștiințare
Verificarea documentară	art. 148–149	Da, analiză de coerență „de la birou"

Cine verifică persoanele fizice

Verificarea situației fiscale personale se efectuează exclusiv de aparatul central al ANAF (Direcția generală control venituri persoane fizice, DGCVPF), cu competență pe întreg teritoriul țării (art. 138 alin. (3) CPF). Inspecția fiscală, controlul inopinat și verificarea documentară pot fi efectuate și de organele teritoriale de inspecție fiscală sau antifraudă.

Principiile care vă protejează

Indiferent de forma de control, organul fiscal este ținut de principiile generale ale Codului de procedură fiscală: buna-credință (art. 12), dreptul de a fi ascultat înainte de luarea deciziei (art. 9), rolul activ și aflarea adevărului (art. 7), exercitarea dreptului de apreciere în limitele rezonabilității și echității (art. 6) și obligația de cooperare reciprocă. Aceste principii sunt argumente concrete într-o eventuală contestație.

Capitolul 2

Verificarea situației fiscale personale

Art. 138 CPF · obiectul, definiția situației fiscale personale, regula unicității

ANAF are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situației fiscale personale a persoanei fizice, cu privire la impozitul pe venit (art. 138 alin. (1) CPF). În esență, procedura urmărește să stabilească dacă veniturile declarate de o persoană acoperă creșterea averii sale și cheltuielile efectuate într-o perioadă dată.

Ce înseamnă „situație fiscală personală" (art. 138 alin. (4))

Totalitatea drepturilor și obligațiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie și a oricăror alte elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată; pe scurt: tot ce a intrat, tot ce a ieșit și tot ce s-a acumulat ca avere.

Regula „o singură dată"

Verificarea situației fiscale personale se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit și pentru fiecare perioadă impozabilă (art. 138 alin. (17)). Prin excepție, conducătorul organului fiscal poate dispune reverificarea unei perioade dacă, până la împlinirea termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute la data verificării inițiale (art. 144).

Perioada care poate fi verificată (prescripția)

Verificarea se efectuează în interiorul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale (art. 140 alin. (2)):

Situație	Termen de prescripție	Momentul de la care curge
Regula generală	5 ani	1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația (art. 110 alin. (1)–(2))
Creanțe din faptă prevăzută de legea penală	10 ani	Data săvârșirii faptei (art. 110 alin. (3)–(4))

Capitolul 3

Activitățile preliminare

Art. 138 alin. (2) & art. 140¹ CPF · analiza de risc · notificarea de conformare · selectarea

Înainte de a fi efectiv verificată, o persoană fizică parcurge un filtru în trei etape. Înțelegerea acestor etape este esențială: în multe cazuri, problema se poate rezolva înainte de declanșarea verificării propriu-zise.

Etapa 1. Analiza de risc

Structura de la nivelul aparatului central al ANAF stabilește riscul de neconformare la declararea veniturilor. Riscul reprezintă diferența semnificativă între veniturile estimate în analiza de risc și veniturile declarate de persoană și/sau de plătitori pentru aceeași perioadă.

>10% / 50.000 lei Pragul diferenței semnificativeDiferența este „semnificativă" dacă depășește 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei (art. 138 alin. (2) lit. a) CPF).

Etapa 2. Notificarea de conformare

Pentru persoanele identificate cu risc fiscal, ANAF are obligația de a transmite, în scris, o notificare de conformare cu privire la riscurile identificate (art. 140¹). Prin notificare vi se acordă posibilitatea de a vă reanaliza situația și de a depune sau corecta declarațiile.

Termen-cheie: 30 de zile

De la comunicarea notificării de conformare aveți 30 de zile pentru a depune sau corecta declarația fiscală. Până la expirarea acestui termen, ANAF nu întreprinde nicio acțiune de selectare pentru verificare (art. 140¹ alin. (2)). Atenție: depunerea declarației nu împiedică o eventuală selectare ulterioară, dar remedierea voluntară reduce semnificativ accesoriile și expunerea.

Etapa 3. Selectarea

Persoanele fizice care urmează a fi supuse verificării sunt selectate în funcție de nivelul riscului stabilit prin analiza de risc (art. 138 alin. (2) lit. c)). Prin excepție, până la 10% din persoanele selectate într-un an calendaristic pot fi alese aleatoriu (art. 138 alin. (2¹)). Persoanele cu risc ridicat care nu au remediat riscurile după notificare sunt supuse obligatoriu verificării situației fiscale personale sau verificării documentare (art. 140¹ alin. (4)).

Capitolul 4

Metodele indirecte de stabilire a veniturilor

Art. 138 alin. (9)–(11) CPF · OPANAF 675/2018, modificat prin OPANAF 417/2023

Atunci când veniturile declarate nu pot fi reconciliate cu averea și cheltuielile, ANAF stabilește veniturile prin metode indirecte, aprobate prin ordin al președintelui ANAF (art. 138 alin. (9)). Organul fiscal apreciază asupra metodei și a întinderii ei în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scop și mijloace (art. 138 alin. (11)).

Metoda	Cum funcționează	Când se aplică de regulă
Sursei și utilizării fondurilor	Compară totalul fondurilor folosite (cheltuieli, achiziții, economisire) cu totalul surselor de fonduri identificate. Diferența pozitivă = venit suplimentar.	Când persoana a utilizat fonduri mai mari decât sursele identificate
Fluxurilor de trezorerie	Analizează intrările și ieșirile prin conturile bancare și financiare și disponibilul în numerar.	Când operațiunile s-au derulat preponderent prin conturi, cu intrări semnificative
Patrimoniului (net)	Determină creșterea patrimoniului net între începutul și sfârșitul perioadei, ajustată cu cheltuielile, și o compară cu venitul declarat.	Când se constată creșteri semnificative ale patrimoniului net în perioada verificată

Impozitul de 70% pe veniturile din surse neidentificate

Din rezultatul verificării, ANAF separă veniturile din surse identificate (impozitate conform regimului propriu fiecărei categorii) de veniturile a căror sursă nu a putut fi identificată. Începând cu 1 iulie 2024, veniturile din surse neidentificate se impozitează cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate (art. 117 din Codul fiscal). Anterior, cota era de 16%. Această cotă majorată reprezintă miza centrală a oricărei verificări, de unde și importanța documentării sursei fiecărei sume.

Capitolul 5

Desfășurarea verificării

Art. 138–142, 145 CPF · avizul · declarația de patrimoniu · termene · durată · suspendare

Pașii procedurii

Avizul de verificare. Înaintea verificării, ANAF vă înștiințează în scris prin avizul de verificare (art. 138 alin. (5)). Avizul cuprinde temeiul juridic, data de începere, perioada verificată, posibilitatea de a cere amânarea (o singură dată, pentru motive justificate), solicitarea de documente și de depunere a declarației de patrimoniu și venituri, și mențiunea dreptului la asistență de specialitate/juridică (art. 141).Cererea de amânare se soluționează în 5 zile.
Prezentarea documentelor (60 de zile). Aveți la dispoziție cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului, sub sancțiunea decăderii, pentru a prezenta documente justificative sau clarificări. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la cerere justificată, cu acordul ANAF (art. 138 alin. (6)).Termenele de prezentare nu intră în calculul duratei verificării.
Declarația de patrimoniu și de venituri. La solicitarea ANAF prin aviz, aveți obligația de a depune o declarație de patrimoniu și de venituri în termenul de mai sus (art. 138 alin. (7)). Elementele de declarat și modelul se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF.Procesul-verbal de constatare consemnează data începerii verificării (art. 140 alin. (6¹)).
Aplicarea metodei indirecte. ANAF stabilește veniturile perioadei verificate utilizând una dintre metodele indirecte și, dacă apar elemente noi, vă poate solicita documente suplimentare, cu un termen rezonabil de minimum 10 zile (art. 138 alin. (9) și (12)).Aveți dreptul, oricând pe parcurs, să prezentați documente și explicații (art. 138 alin. (13)).
Comunicarea constatărilor și audierea. La finalizare, ANAF vă prezintă constatările și consecințele fiscale, acordându-vă dreptul de a vă exprima punctul de vedere (art. 145 alin. (3)). Aveți 5 zile lucrătoare de la prezentarea concluziilor pentru a depune, în scris, punctul de vedere (art. 145 alin. (5)).Excepție: dacă baza nu se modifică sau renunțați expres, în scris.

Locul și durata

Locul (art. 140 alin. (3))

De regulă, verificarea se desfășoară la sediul organului fiscal. La cererea justificată, se poate desfășura la domiciliul dvs. (dacă sunteți în imposibilitate de a vă deplasa) sau la sediul persoanei care vă acordă asistență, dacă spațiul este adecvat. Cererea se depune înainte de data începerii și se soluționează în 5 zile.

Durata (art. 140 alin. (6))

Durata efectivă nu poate depăși 270 de zile, calculate de la data începerii verificării. Perioadele acordate pentru prezentarea documentelor și informațiilor nu se includ în acest calcul (art. 140 alin. (7)).

Suspendarea verificării (art. 142)

Verificarea poate fi suspendată, dacă neîndeplinirea condiției împiedică finalizarea, în special pentru: efectuarea unei expertize; cercetări pentru identificarea unor persoane sau a realității unor tranzacții; la cererea scrisă a persoanei fizice ca urmare a unei situații obiective (o singură dată); pentru obținerea de informații de la terți sau de la autorități fiscale din alte state. Suspendarea și reluarea se comunică în scris.

Capitolul 6

Drepturile și obligațiile dvs.

Art. 138, 141, 143, 145 CPF · ce puteți cere · ce trebuie să faceți

Drepturile contribuabilului persoană fizică

Dreptul de a fi înștiințat prin avizul de verificare înainte de începerea acțiunii (art. 138 alin. (5)).
Dreptul la asistență de specialitate sau juridică, comunicat prin aviz (art. 141 alin. (3)). Verificarea se poate desfășura chiar la sediul profesional al consultantului/avocatului (art. 140 alin. (3) lit. b)).
Dreptul de a cere amânarea datei de începere, o singură dată, pentru motive justificate (art. 141 alin. (1) lit. d)).
Dreptul de a colabora la constatarea stării de fapt, respectiv de a da informații, a prezenta înscrisuri și a numi persoane care să dea informații (art. 143 și art. 138 alin. (14)).
Dreptul de a fi informat pe parcurs asupra constatărilor (art. 138 alin. (16)).
Dreptul de a fi ascultat înainte de emiterea deciziei și de a depune punct de vedere în 5 zile lucrătoare (art. 9 și art. 145 alin. (5)).
Dreptul de a contesta decizia de impunere (art. 268 și urm.).

Obligațiile contribuabilului

Prezentarea documentelor justificative și a clarificărilor în termenul de 60 (+30) de zile, sub sancțiunea decăderii (art. 138 alin. (6)).
Depunerea declarației de patrimoniu și de venituri, la solicitarea ANAF (art. 138 alin. (7)).
Obligația de cooperare și de a furniza informațiile relevante pentru stabilirea stării de fapt fiscale reale.

Atenție la consecințele necooperării

Dacă nu prezentați documentele în termen, dacă acestea sunt incorecte, incomplete sau false, ori dacă vă sustrageți de la verificare, ANAF stabilește baza de impozitare ajustată pe baza informațiilor pe care le deține și emite decizia de impunere (art. 138 alin. (10) și art. 146 alin. (3)). Cu alte cuvinte, lipsa de reacție nu oprește verificarea, ci doar vă privează de mijloacele de apărare.

Capitolul 7

Rezultatul verificării

Art. 145–146 CPF · raportul de verificare · decizia de impunere · accesorii

Raportul de verificare (art. 145)

Rezultatul se consemnează într-un raport scris care prezintă constatările din punct de vedere faptic și legal. La raport se anexează documentele care au stat la baza constatărilor, documentele întâlnirilor și punctul dvs. de vedere, asupra căruia organul fiscal este obligat să se pronunțe în cuprinsul raportului.

Decizia de impunere (art. 146)

Raportul stă la baza emiterii:

unei decizii de impunere, dacă se ajustează baza de impozitare; sau
unei decizii de încetare a procedurii de verificare, dacă baza nu se modifică.

Decizia se comunică persoanei fizice verificate. Pe lângă impozitul pe venit suplimentar, se stabilesc și creanțe fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) aferente sumelor principale.

Accesorii (regula generală, CPF)

Pentru creanțele administrate de organul fiscal central se aplică dobândă de 0,02%/zi de întârziere și penalitate de întârziere de 0,01%/zi. În cazul obligațiilor principale rezultate din declararea incorectă/nedeclararea unor venituri, se poate aplica și penalitatea de nedeclarare de 0,08%/zi (art. 181). Valorile se verifică la data emiterii deciziei.

Capitolul 8

Verificarea rezidenței fiscale și reîncadrarea ca rezident

Art. 7 pct. 28 & 37, art. 59, art. 230 Cod fiscal · chestionarele de rezidență · impozitarea veniturilor mondiale

Un capitol distinct al controlului fiscal la persoanele fizice privește rezidența fiscală. Miza este majoră: o persoană fizică rezidentă în România are obligație fiscală integrală, adică datorează impozit pe veniturile mondiale (obținute atât în România, cât și în afara ei), în timp ce o persoană nerezidentă este impozitată doar pe veniturile de sursă română (art. 7 pct. 37 și art. 59 Cod fiscal). Atunci când ANAF constată că o persoană îndeplinește condițiile de rezidență, aceasta este reîncadrată ca rezident fiscal român, cu efecte asupra întregului venit.

Când sunteți persoană fizică rezidentă (art. 7 pct. 28)

Este suficient să îndepliniți cel puțin una dintre următoarele condiții:

Criteriu	Conținut
Domiciliul	Aveți domiciliul în România.
Centrul intereselor vitale	Locul de care relațiile personale și economice sunt cele mai apropiate este în România (art. 7 pct. 6): familie, locuință, sursa principală de venit, conturi, patrimoniu.
Prezența de peste 183 de zile	Sunteți prezent în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat.
Cetățean român în serviciul statului	Sunteți cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.

Chestionarele de rezidență (art. 230 alin. (7))

Stabilirea rezidenței se face de organul fiscal central pe baza unor chestionare-tip:

Chestionar la sosirea în România. Persoana fizică sosită care are o ședere de peste 183 de zile îl depune în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezență. Pe baza lui și a documentelor anexate, ANAF stabilește dacă aveți obligație fiscală integrală sau parțială.ANAF notifică persoana în 30 de zile de la depunerea chestionarului.
Chestionar la plecarea din România. Persoana rezidentă care pleacă pentru perioade ce depășesc în total 183 de zile în orice 12 luni consecutive îl depune cu 30 de zile înainte de plecare (art. 59 alin. (4)–(7)).Se prezintă și dovada schimbării rezidenței în alt stat, după caz.
Certificatul de rezidență fiscală. Dacă invocați rezidența într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri, trebuie să prezentați un certificat de rezidență emis de autoritatea străină, valabil pentru anul/anii pentru care este emis (art. 59 alin. (6)).În lipsa lui, prevalează regulile interne de rezidență.

Momentul de la care deveniți impozabil pe venituri mondiale

Situație	Impozitare pe venituri mondiale de la	Temei
Centrul intereselor vitale în România	Prima zi în care declarați că centrul intereselor vitale se află în România	art. 59 alin. (2)
Ședere de peste 183 de zile	Prima zi a sosirii în România	art. 59 alin. (2¹)

Excepție: persoanele care dovedesc, cu certificat de rezidență, că sunt rezidente ale unui stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri, cărora li se aplică prevederile convenției (art. 59 alin. (3)).

Regula celor 3 ani la plecarea într-un stat fără convenție

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care își mută rezidența într-un stat cu care România nu are convenție de evitare a dublei impuneri rămâne obligată la plata impozitului pe veniturile mondiale pentru anul schimbării rezidenței și pentru următorii 3 ani calendaristici (art. 59 alin. (7)). Plecarea formală nu întrerupe imediat obligația fiscală integrală.

Controlul persoanelor reîncadrate ca rezidenți

Reîncadrarea ca rezident deschide, practic, sfera completă a controlului fiscal asupra veniturilor mondiale:

Persoana reîncadrată intră în sfera verificării situației fiscale personale (Capitolele 2–7), iar ANAF poate aplica metodele indirecte pentru veniturile din orice sursă, inclusiv cele din străinătate.
ANAF dispune de informații despre veniturile și conturile din afara țării prin schimbul automat de informații (standardul CRS și Directiva DAC privind cooperarea administrativă), pe care le confruntă cu declarațiile depuse în România.
Veniturile obținute în străinătate și nedeclarate conduc la impozit suplimentar și accesorii; sumele a căror sursă nu poate fi documentată riscă impozitarea cu cota de 70% aplicabilă veniturilor din surse neidentificate (Capitolul 4).
Pentru evitarea dublei impuneri pe aceleași venituri, se aplică, după caz, creditul fiscal extern sau metoda scutirii prevăzută de convenția aplicabilă (art. 130–131 Cod fiscal), pe baza documentelor care atestă impozitul plătit în străinătate.

De reținut

Rezidența fiscală nu se confundă cu cetățenia sau cu domiciliul administrativ. Documentați din timp criteriile (zile de prezență, centrul intereselor vitale, certificate de rezidență) și depuneți la termen chestionarele de rezidență. O poziție de rezidență clarificată corect previne reîncadrarea ulterioară și impozitarea retroactivă a veniturilor mondiale.

Capitolul 9

Celelalte forme de control

Pe scurt: inspecția fiscală, controlul inopinat, verificarea documentară, controlul antifraudă

O persoană fizică, mai ales dacă desfășoară activitate economică (PFA, întreprindere individuală, profesie liberală), poate fi vizată și de celelalte forme de control. Iată reperele esențiale.

Art. 113–133 CPF

Inspecția fiscală

Verifică legalitatea și conformarea obligațiilor fiscale, de regulă pentru cei cu activitate economică. Aviz prealabil cu 15 zile (30 de zile pentru marii contribuabili). Durata maximă: 45 de zile pentru micii contribuabili (90 zile mijlocii, 180 zile mari / nerezidenți / cu sedii secundare).

Art. 134–135 CPF

Controlul inopinat

Fără înștiințare prealabilă. Verificare faptică și documentară, control încrucișat sau evaluarea unui risc fiscal specific. Durată maximă 30 de zile. Se încheie proces-verbal (mijloc de probă); aveți 5 zile lucrătoare pentru a vă exprima punctul de vedere.

Art. 148–149 CPF

Verificarea documentară

Analiză de coerență „de la birou", pe baza documentelor din dosarul fiscal și a informațiilor de la terți. La constatarea de diferențe, aveți 30 de zile să prezentați documente. Decizia de impunere se emite sub rezerva verificării ulterioare și este nulă fără audiere.

Art. 136–137¹ CPF

Controlul antifraudă

Control operativ al Direcției generale antifraudă fiscală, fără informare prealabilă, pe baza analizei de risc. Aveți dreptul la legitimarea inspectorilor, la asistență de specialitate și de a fi informat asupra constatărilor. Punct de vedere în 5 zile lucrătoare.

Metodele indirecte se aplică și în verificarea documentară

Când verificarea documentară este efectuată de structura competentă cu verificarea situației fiscale personale, se utilizează aceleași metode indirecte prevăzute la art. 138 alin. (9), conform art. 148¹ alin. (4) CPF.

Capitolul 10

Căile de atac

Art. 268–281 CPF · contestația administrativă · contenciosul fiscal

Decizia de impunere este un act administrativ fiscal care poate fi contestat. Contestația este o cale administrativă prealabilă obligatorie (fără ea nu puteți ajunge în instanță), dar nu vă înlătură dreptul la acțiune în contencios (art. 268 alin. (1)).

Contestația (45 de zile). Se depune în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei, sub sancțiunea decăderii, la organul fiscal emitent al actului (art. 270 alin. (1) și art. 269 alin. (4)). Este scutită de taxa de timbru.Dacă actul nu menționează calea de atac, termenul este de 3 luni.
Conținutul contestației. În scris, cu: datele de identificare, obiectul, motivele de fapt și de drept, dovezile, semnătura. Baza de impozitare și creanța se contestă numai împreună (art. 268 alin. (3); art. 269).Precizați cuantumul sumei contestate, pe categorii.
Soluționarea. Contestațiile împotriva actelor organului fiscal central se soluționează de structura specializată din cadrul Ministerului Finanțelor (art. 272). Decizia de soluționare este obligatorie pentru organul emitent.Se pronunță prin decizie motivată (art. 273–274).
Contenciosul administrativ-fiscal. Împotriva deciziei de soluționare (sau în lipsa unui răspuns în termen) vă puteți adresa instanței de contencios administrativ competente (tribunal sau curte de apel, în funcție de cuantum), conform Legii 554/2004.Termenul și instanța competentă sunt menționate în decizia de soluționare.

Contestația NU suspendă executarea

Depunerea contestației nu suspendă, de drept, executarea deciziei de impunere. Pentru a evita executarea silită pe durata soluționării, trebuie formulată separat o cerere de suspendare a executării actului în condițiile Legii 554/2004 (de regulă cu plata unei cauțiuni), adresată instanței de contencios.

Capitolul 11

Latura penală: evaziunea fiscală

Legea 241/2005 · art. 132 & 150 CPF · când controlul devine dosar penal

Dacă, pe parcursul verificării, organul fiscal constată fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, întocmește un proces-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală. Acest proces-verbal nu este act administrativ fiscal și nu se contestă pe calea contestației fiscale (art. 150 CPF); constatările privind baza de impozitare se separă potrivit art. 132 CPF.

Repere din Legea 241/2005

Evaziunea fiscală (art. 9): ascunderea bunului/sursei impozabile, omisiunea evidențierii operațiunilor, evidențe duble etc., pedeapsă cu închisoarea, agravată în funcție de prejudiciu.
Cauze de reducere/neaplicare a pedepsei: acoperirea integrală a prejudiciului, majorat cu un procent legal, în cursul procesului poate conduce, în condițiile legii, la reducerea limitelor de pedeapsă sau la sancțiuni neprivative de libertate.

De reținut

Latura fiscală (stabilirea și contestarea creanței) și latura penală (răspunderea pentru infracțiune) sunt proceduri distincte, cu reguli proprii. O strategie coerentă le tratează coordonat; de aceea asistența juridică timpurie este decisivă atunci când sumele sunt importante sau sursele nu pot fi documentate.

Acest capitol prezintă informații generale, nu o analiză penală individualizată. Pentru o situație concretă este necesară consultanță juridică dedicată.

Capitolul 12

Ce faceți dacă primiți un aviz

Listă de verificare practică pentru persoana fizică

Citiți avizul integral: temei juridic, perioada verificată, data începerii și documentele solicitate.
Notați termenele: 60 de zile pentru documente (prelungibil cu 30), data limită pentru cererea de amânare a începerii.
Dacă ați primit întâi o notificare de conformare, evaluați urgent depunerea/corectarea declarațiilor în cele 30 de zile (poate preveni verificarea).
Contactați un avocat/consultant fiscal: aveți dreptul expres la asistență de specialitate, iar verificarea se poate desfășura chiar la sediul acestuia.
Reconstituiți sursele fiecărei sume: contracte, extrase bancare, donații/moșteniri, împrumuturi, vânzări de bunuri, orice document care identifică sursa veniturilor.
Pregătiți cu atenție declarația de patrimoniu și de venituri; coerența cu documentele justificative este esențială.
Păstrați toate comunicările în scris și solicitați consemnarea explicațiilor în documente semnate de ambele părți.
La finalul verificării, folosiți cele 5 zile lucrătoare pentru un punct de vedere scris, argumentat, asupra constatărilor.
Dacă primiți decizia de impunere, calculați termenul de 45 de zile pentru contestație și analizați o cerere de suspendare a executării.
Atenție la sumele fără sursă documentată: riscă impozitare cu 70%, prioritizați identificarea surselor.

Cum vă putem ajuta

Echipa Petcu Partners asistă persoanele fizice pe tot parcursul controlului fiscal, de la răspunsul la notificarea de conformare și pregătirea declarației de patrimoniu, până la reprezentarea în contestație și în contenciosul fiscal. Pentru o evaluare a situației dvs., ne puteți contacta la datele din secțiunea de contact a site-ului.