Controlul fiscal la persoanele juridice 2026

Capitolul 1

Cadrul general al controlului fiscal

Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), Titlul VI · formele de control · cine le exercită

Controlul fiscal este ansamblul activităților prin care organul fiscal verifică legalitatea și conformarea fiscală a contribuabilului. Pentru persoanele juridice, instrumentul central este inspecția fiscală — procedura prin care ANAF verifică modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale și contabile și stabilește, după caz, diferențe de impozite, taxe și contribuții. În jurul ei gravitează celelalte forme de control (inopinat, antifraudă, verificare documentară), precum și mecanismele digitale de raportare care alimentează astăzi analiza de risc.

Formele de control reglementate de Codul de procedură fiscală

Forma de control	Temei (CPF)	Specific persoanei juridice
Inspecția fiscală	art. 113–133	Procedura centrală: verifică toate sau o parte din obligațiile fiscale, cu aviz prealabil
Controlul inopinat	art. 134–135	Fără înștiințare prealabilă; verificare faptică, documentară sau control încrucișat
Controlul antifraudă	art. 136–137¹	Control operativ al Direcției generale antifraudă fiscală, fără informare prealabilă
Verificarea documentară	art. 148–149	Analiză de coerență „de la birou", pe baza dosarului fiscal și a datelor de la terți

Cine este supus inspecției fiscale (art. 114)

Inspecția fiscală se exercită asupra oricăror persoane și entități, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere sau plată a obligațiilor fiscale. Competența aparține organului fiscal central (ANAF) sau, după caz, organului fiscal local; pentru creanțele administrate central, organele de inspecție au competență pe întreg teritoriul țării (art. 119).

Principiile care vă protejează

Indiferent de forma de control, organul fiscal este ținut de principiile generale ale Codului de procedură fiscală: buna-credință (art. 12), dreptul de a fi ascultat înainte de luarea deciziei (art. 9), rolul activ și aflarea adevărului (art. 7), exercitarea dreptului de apreciere în limitele rezonabilității și echității (art. 6) și obligația de cooperare reciprocă. Aceste principii sunt argumente concrete într-o eventuală contestație, mai ales atunci când reîncadrarea unor operațiuni se face fără o motivare faptică suficientă.

Capitol separat

Persoanele juridice străine cu prezență locală în România — filiale, sucursale, sediu fix (TVA) și sediu permanent — fac obiectul unui material dedicat, întrucât regulile de înregistrare, atribuire a profitului și control prezintă particularități importante. Consultați materialul „Controlul fiscal – persoane juridice străine cu prezență locală în România".

Capitolul 2

Inspecția fiscală: obiect, forme și metode

Art. 113–118 CPF · obiectul · formele · metodele de control · perioada verificată

Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, a corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea legislației fiscale și contabile, precum și verificarea sau stabilirea bazelor de impozitare și a diferențelor de obligații fiscale principale (art. 113 alin. (1)).

Ce poate face organul de inspecție (art. 113 alin. (2))

În scopul inspecției, organul fiscal poate, între altele: examina documentele din dosarul fiscal; verifica concordanța dintre declarații, evidența contabilă și fișierul standard de control fiscal (SAF-T); analiza informațiile proprii sau din alte surse; solicita informații de la terți; verifica locurile unde se desfășoară activități generatoare de venituri; solicita explicații scrise reprezentantului legal; stabili baza de impozitare și diferențele; dispune măsuri asigurătorii și aplica sigilii.

Formele inspecției fiscale (art. 115)

Forma	Conținut
Generală	Verificarea modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, pentru o perioadă determinată.
Parțială	Verificarea uneia sau mai multor obligații fiscale (de ex. doar TVA sau doar impozitul pe profit), pentru o perioadă determinată.

Decizia asupra formei (generală sau parțială) se ia pe baza analizei de risc. Inspecția se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare (art. 115 alin. (3)).

Metodele de control (art. 116)

Inspecția prin sondaj — verificarea selectivă a perioadelor, documentelor și operațiunilor semnificative.
Inspecția exhaustivă — verificarea tuturor perioadelor, documentelor și operațiunilor semnificative.
Inspecția electronică — verificarea contabilității prelucrate în mediu electronic, cu instrumente informatice specializate (relevantă în contextul SAF-T).

Perioada supusă inspecției (art. 117 & prescripția)

Inspecția se efectuează în interiorul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale și o singură dată pentru fiecare tip de creanță și fiecare perioadă (art. 118 alin. (3)).

Situație	Termen de prescripție	Momentul de la care curge
Regula generală	5 ani	1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația (art. 110)
Creanțe din faptă prevăzută de legea penală	10 ani	Data săvârșirii faptei (art. 110 alin. (3)–(4))

Prin excepție, reverificarea unei perioade este posibilă dacă apar date suplimentare necunoscute la data inspecției inițiale (art. 128).

Capitolul 3

Desfășurarea inspecției fiscale

Art. 122–127, 133 CPF · avizul · începerea · locul & durata · suspendarea · decizia provizorie

Pașii procedurii

Avizul de inspecție fiscală. Înaintea inspecției, ANAF vă înștiințează în scris prin avizul de inspecție (art. 122). Avizul se comunică cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți, și cuprinde temeiul juridic, data de începere, obligațiile și perioadele verificate, posibilitatea de amânare și posibilitatea depunerii/corectării declarațiilor până la data începerii.Puteți renunța la beneficiul termenului de comunicare a avizului.
Amânarea, o singură dată. După primirea avizului, puteți cere o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere (art. 122 alin. (5)). Cererea se aprobă sau se respinge prin decizie a conducătorului activității de inspecție.În decizia de admitere se menționează noua dată reprogramată.
Începerea inspecției. Data începerii este cea menționată în registrul unic de control (dacă există obligația ținerii lui) sau într-un proces-verbal de constatare (art. 123). La începere, inspectorii prezintă legitimația și ordinul de serviciu (art. 118 alin. (4)).Dacă inspecția se face la sediul firmei și nu poate începe în 5 zile lucrătoare de la data din aviz, sunteți înștiințat în scris despre noua dată.
Colaborarea și prezentarea documentelor. Aveți obligația să colaborați la constatarea stărilor de fapt, să prezentați documentele și să dați informațiile necesare (art. 124). Aveți dreptul, pe toată durata inspecției, la asistență de specialitate sau juridică.Colaborarea se poate realiza și prin mijloace electronice de comunicare la distanță.
Decizia de impunere provizorie (opțională). Pe parcurs, pentru obligații deja verificate, organul fiscal poate emite decizii de impunere provizorii (art. 133). La cererea contribuabilului, decizia se emite în 10 zile lucrătoare (mari contribuabili) sau 5 zile lucrătoare (ceilalți), pentru a stinge anticipat obligațiile și a opri curgerea unor accesorii.Sumele se regularizează ulterior în decizia finală emisă potrivit art. 131.
Discuția finală și punctul de vedere. Organul fiscal vă comunică proiectul raportului de inspecție și vă acordă posibilitatea de a vă exprima punctul de vedere; discuția finală nu poate avea loc mai devreme de 3 zile lucrătoare (5 zile pentru marii contribuabili) de la comunicarea proiectului. După încheiere, aveți 5 zile lucrătoare (7 pentru marii contribuabili) pentru punctul de vedere scris (art. 130).Puteți renunța la discuția finală, notificând în scris.

Locul și durata

Locul (art. 125)

De regulă, inspecția se desfășoară la sediul organului fiscal. La inițiativa organului sau la cererea motivată a firmei, se poate desfășura în spațiile de lucru ale contribuabilului; cererea se soluționează în 3 zile, iar nesoluționarea în termen valorează acceptare tacită. Firma pune la dispoziție un spațiu adecvat și logistica necesară.

Durata (art. 126)

Durata nu poate depăși: 180 de zile — mari contribuabili, contribuabili cu sedii secundare (indiferent de mărime) și nerezidenți; 90 de zile — contribuabili mijlocii; 45 de zile — ceilalți. Dacă inspecția nu se finalizează în dublul acestor termene (fără perioadele de suspendare legală), încetează fără raport și fără decizie.

Suspendarea inspecției (art. 127)

Conducătorul inspecției poate decide suspendarea, în special pentru: efectuarea de expertize; emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale; obținerea de informații de la terți sau de la autorități fiscale din alte state; ori la cererea scrisă a contribuabilului, ca urmare a unei situații obiective. Suspendarea și reluarea se comunică în scris, iar perioadele de suspendare legală nu intră în calculul duratei.

Capitolul 4

Rezultatul inspecției fiscale

Art. 130–132 CPF · raportul de inspecție · deciziile · accesoriile · sesizarea penală

Raportul de inspecție fiscală (art. 131)

Rezultatul se consemnează într-un raport de inspecție fiscală (RIF), care prezintă constatările din punct de vedere faptic și legal și consecințele lor fiscale. Dacă v-ați exprimat punctul de vedere, RIF cuprinde și opinia motivată a organului fiscal cu privire la acesta. La raport se anexează, după caz, procese-verbale ale controalelor inopinate sau ale constatărilor la fața locului.

Deciziile care se emit (art. 131 alin. (4)–(5))

Pentru fiecare perioadă și obligație verificată, RIF stă la baza emiterii uneia dintre:

decizie de impunere — pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale;
decizie de nemodificare a bazelor de impozitare — dacă nu se constată diferențe;
decizie de modificare a bazelor de impozitare — dacă se constată diferențe ale bazelor, dar fără diferențe de obligații principale (de ex. ajustarea pierderii fiscale).

Termen-cheie: 25 de zile lucrătoare

Deciziile se emit în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale și se comunică contribuabilului (art. 131 alin. (5)–(6)). Data încheierii inspecției este data programată pentru discuția finală sau data la care notificați renunțarea la acest drept.

Accesoriile

Dobânzi și penalități (regula generală, CPF)

Pentru creanțele administrate de organul fiscal central se aplică dobândă de 0,02%/zi de întârziere și penalitate de întârziere de 0,01%/zi. Pentru obligațiile principale rezultate din declararea incorectă/nedeclarare se poate aplica și penalitatea de nedeclarare de 0,08%/zi (art. 181). Valorile se verifică la data emiterii deciziei.

Sesizarea organelor de urmărire penală (art. 132)

Dacă, pe parcursul inspecției, se constată fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, organul fiscal întocmește un proces-verbal care stă la baza sesizării organelor de urmărire penală. Pentru obligațiile și perioadele care fac obiectul sesizării, inspecția fiscală încetează; ea poate fi reluată dacă procurorul dispune clasarea sau renunțarea la urmărirea penală (art. 132 alin. (4)–(5)). Acest proces-verbal nu este act administrativ fiscal și nu se contestă pe calea contestației fiscale (art. 150).

Capitolul 5

Drepturile și obligațiile firmei

Art. 118, 122, 124, 130 CPF · ce puteți cere · ce trebuie să faceți

Drepturile contribuabilului persoană juridică

Dreptul de a fi înștiințat prin avizul de inspecție, cu 15 sau 30 de zile înainte (art. 122).
Dreptul la asistență de specialitate sau juridică, pe toată durata inspecției (art. 124 alin. (3)).
Dreptul de a cere amânarea datei de începere, o singură dată, pentru motive justificate (art. 122 alin. (5)).
Dreptul de a solicita desfășurarea inspecției în spațiile de lucru ale firmei (art. 125 alin. (2)).
Dreptul de a fi informat pe parcurs asupra constatărilor (art. 130 alin. (1)).
Dreptul de a fi ascultat și de a depune punct de vedere în 5 (7) zile lucrătoare (art. 9 și art. 130 alin. (5)).
Dreptul de a cere decizia de impunere provizorie pentru a stinge anticipat obligații (art. 133).
Dreptul de a contesta decizia de impunere (art. 268 și urm.).

Obligațiile contribuabilului

Obligația de colaborare la constatarea stărilor de fapt și de a prezenta documentele și informațiile solicitate (art. 124 alin. (2)).
Declarația pe propria răspundere, la finalizarea inspecției, că au fost puse la dispoziție toate documentele solicitate (art. 118 alin. (7)).
Îndeplinirea măsurilor dispuse prin actul de inspecție, în termenele stabilite (art. 118 alin. (8)).
Ținerea registrului unic de control, în care se consemnează începerea controalelor.

Estimarea bazei când lipsesc documentele

Dacă evidența contabilă/fiscală lipsește, este incorectă, incompletă, ori nu sunt prezentate documentele necesare stabilirii stării de fapt, organul fiscal poate stabili baza de impozitare prin estimare, folosind orice probe și mijloace pertinente (art. 106 CPF). Lipsa de reacție nu oprește inspecția, ci doar vă privează de mijloacele de apărare.

Capitolul 6

Celelalte forme de control

Pe scurt: controlul inopinat, controlul antifraudă, verificarea documentară

Pe lângă inspecția fiscală, o societate poate fi vizată și de celelalte forme de control, adesea ca etapă preliminară sau punctuală. Iată reperele esențiale.

Art. 134–135 CPF

Controlul inopinat

Fără înștiințare prealabilă. Verificare faptică și documentară, control încrucișat sau evaluarea unui risc fiscal specific. Durată maximă 30 de zile. Se încheie proces-verbal (mijloc de probă); aveți 5 zile lucrătoare pentru punctul de vedere. Nu se poate derula concomitent cu o inspecție pe aceleași operațiuni.

Art. 136–137¹ CPF

Controlul antifraudă

Control operativ al Direcției generale antifraudă fiscală, pe întreg teritoriul țării, fără informarea prealabilă a contribuabilului, în baza analizei de risc (cu excepții, fără analiză de risc, când se impune intervenția imediată). Drept la legitimare, asistență și informare. Punct de vedere în 5 zile lucrătoare.

Art. 148–149 CPF

Verificarea documentară

Analiză de coerență „de la birou", pe baza dosarului fiscal și a informațiilor de la terți. La constatarea de diferențe, aveți 30 de zile să prezentați documente. Decizia de impunere se emite sub rezerva verificării ulterioare și este nulă fără audiere; se emite în 25 de zile lucrătoare de la audiere.

Art. 133 CPF

Decizia de impunere provizorie

Emisă în timpul inspecției, pentru obligații deja verificate. Devine titlu de creanță și apoi titlu executoriu. Permite stingerea anticipată a obligațiilor și oprirea curgerii dobânzilor/penalităților de nedeclarare. Se regularizează în decizia finală.

De reținut

Un control inopinat sau antifraudă se finalizează cu proces-verbal, care nu stabilește el însuși obligații de plată, dar constituie mijloc de probă și poate declanșa o inspecție fiscală. De aceea, modul în care răspundeți în această etapă influențează direct constatările ulterioare.

Capitolul 7

Obligațiile digitale și controlul fiscal

SAF-T (D406) · RO e-Factura · RO e-Transport · RO e-TVA · sursa modernă a analizei de risc

Controlul fiscal la persoanele juridice s-a mutat, în mare parte, înaintea inspecției propriu-zise: ANAF dispune astăzi de fluxuri de date în timp real care alimentează analiza de risc și permit controlul încrucișat automat. Conformarea la aceste obligații nu este doar o chestiune de amenzi, ci determină direct probabilitatea de a fi selectat pentru control.

SAF-T — Declarația informativă D406

Fișierul standard de control fiscal (SAF-T) transmite electronic, într-un format structurat, datele din contabilitate. Începând cu 1 ianuarie 2025, obligația s-a extins la contribuabilii mici și la nerezidenții înregistrați în scopuri de TVA în România (marii și mijlociii contribuabili raportau deja din 2022–2023).

Element	Regulă
Periodicitate	Lunar (plătitori de TVA cu perioadă lunară) sau trimestrial (perioadă trimestrială/neplătitori de TVA)
Termen	Până la termenul de depunere a decontului/declarațiilor pentru perioada de raportare
Perioadă de grație	Acordată la prima raportare pentru fiecare categorie nou intrată în obligație
Sancțiuni	Amendă între 1.000 și 5.000 lei pentru nedepunere/depunere cu întârziere

Concordanța dintre datele din decont, evidența contabilă și SAF-T este verificată expres în cadrul inspecției (art. 113 alin. (2) lit. b) CPF) și prin inspecția electronică (art. 116).

RO e-Factura

Din 2026, utilizarea sistemului național RO e-Factura este obligatorie pentru relațiile B2B, B2C și B2G. Facturile trebuie transmise în sistem în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere.

Sancțiunea de 15% în B2B

Pe lângă amenzile contravenționale pentru netransmiterea în termen, în relațiile B2B se aplică o sancțiune de 15% din valoarea facturii — atât emitentului care nu transmite factura prin RO e-Factura, cât și destinatarului care primește și înregistrează o factură B2B prin alte mijloace. Practic, sistemul cuplează emitent și destinatar într-un control încrucișat permanent.

RO e-Transport

Începând cu 2026, sistemul RO e-Transport este complet operațional, iar perioada de grație s-a încheiat. Se declară în prealabil transporturile de bunuri cu risc fiscal ridicat pe teritoriul național și toate transporturile internaționale rutiere de mărfuri, cu generarea unui cod unic UIT; pentru anumite categorii este obligatorie monitorizarea GPS în timp real.

Sancțiuni e-Transport

Amenzile pot ajunge la 50.000 lei pentru persoane fizice și 100.000 lei pentru companii, însoțite, în anumite cazuri, de confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate sau a căror monitorizare GPS a fost întreruptă.

RO e-TVA — decontul precompletat

ANAF transmite un decont precompletat de TVA pe baza datelor din e-Factura, e-Transport, SAF-T și casele de marcat electronice. Diferențele semnificative față de decontul depus de contribuabil generează notificări de conformare (notificarea „RO e-TVA") și constituie un indicator de risc care poate declanșa o verificare. Răspunsul corect și la timp la aceste notificări este o etapă-cheie de prevenție.

Capitolul 8

Prețurile de transfer și tranzacțiile cu afiliați

Art. 11 Cod fiscal · OPANAF 442/2016 · principiul valorii de piață · dosarul prețurilor de transfer

Pentru societățile care fac parte din grupuri, prețurile de transfer sunt una dintre cele mai frecvente și mai semnificative arii de ajustare în inspecția fiscală. Tranzacțiile între persoane afiliate trebuie să respecte principiul valorii de piață (art. 11 alin. (4) Cod fiscal); în caz contrar, organul fiscal poate ajusta veniturile/cheltuielile sau le poate estima pe baza nivelului tendinței centrale a pieței (mediana).

Reîncadrarea tranzacțiilor (art. 11 alin. (1))

Dincolo de prețurile de transfer, organul fiscal poate să nu ia în considerare o tranzacție fără scop economic ori poate reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic real. Decizia trebuie însă motivată în fapt, cu indicarea elementelor relevante privind scopul și conținutul tranzacției și a tuturor mijloacelor de probă — un standard de motivare pe care îl puteți invoca în contestație.

Metodele de stabilire a valorii de piață (art. 11 alin. (4))

Se folosește metoda cea mai adecvată dintre: compararea prețurilor; cost plus; prețul de revânzare; marja netă; împărțirea profitului; ori orice altă metodă recunoscută de Liniile directoare OCDE privind prețurile de transfer.

Dosarul prețurilor de transfer (OPANAF 442/2016)

Contribuabilii care derulează tranzacții cu afiliații peste anumite praguri au obligația de a pregăti dosarul prețurilor de transfer. Pentru marii contribuabili, pragurile anuale care declanșează obligația de pregătire sunt:

Categorie de tranzacții	Prag anual (fără TVA)
Dobânzi pentru servicii financiare	200.000 EUR
Prestări/achiziții de servicii	250.000 EUR
Achiziții/livrări de bunuri corporale sau necorporale	350.000 EUR

Termene de pregătire și de prezentare

Marii contribuabili pregătesc anual dosarul până la termenul de depunere a declarației anuale de impozit pe profit (în practică, 25 iunie). La cererea organului fiscal în cadrul inspecției, dosarul se prezintă în maximum 10 zile. Solicitat în afara inspecției, termenul este între 30 și 60 de zile, cu o singură prelungire de până la 30 de zile. Ceilalți contribuabili pregătesc dosarul doar la solicitarea expresă a organului fiscal, la praguri mai reduse.

Neprezentarea dosarului sau prezentarea incompletă permite organului fiscal să estimeze prețurile de transfer prin compararea cu tranzacții similare, ajustând rezultatul fiscal la nivelul medianei intervalului de piață.

Capitolul 9

Verificările de TVA

Deduceri · rambursări cu control · fraudă de tip „carusel" · refuzul dreptului de deducere

TVA este, de departe, impozitul cu cea mai mare frecvență de verificare la persoanele juridice, atât prin inspecție parțială, cât și prin verificarea documentară și controlul antifraudă. Mizele principale sunt dreptul de deducere și rambursările.

Dreptul de deducere și „realitatea" operațiunii

Organul fiscal verifică nu doar îndeplinirea condițiilor formale (factură conformă, înregistrare), ci și realitatea economică a operațiunii și buna-credință a contribuabilului. Refuzul dreptului de deducere intervine tipic în cazul tranzacțiilor considerate fictive, al furnizorilor „de tip fantomă" sau atunci când contribuabilul „știa sau ar fi trebuit să știe" că participă la o operațiune implicată într-o fraudă.

Rambursarea TVA

Procedură	Cum funcționează
Rambursare cu control ulterior	Suma se rambursează pe baza analizei de risc, urmând ca verificarea de fond să se facă ulterior, prin inspecție.
Rambursare cu control anticipat	Pentru solicitanții cu risc fiscal ridicat sau peste anumite plafoane, inspecția fiscală precede rambursarea efectivă.

Frauda de tip „carusel" și controlul încrucișat

Frauda intracomunitară de tip „carusel" (lanțuri de societăți care exploatează regimul scutirilor intracomunitare) este una dintre țintele majore ale controlului antifraudă. Sistemele RO e-Factura, SAF-T și VIES permit controlul încrucișat al fluxurilor între operatori, iar implicarea — chiar și involuntară — într-un astfel de lanț poate atrage refuzul deducerii și răspunderea pentru TVA-ul sustras.

De reținut

Documentarea „due diligence" a partenerilor (verificarea codului de TVA în VIES, a stării de inactivitate fiscală, a capacității reale de a livra) este principalul mijloc de apărare în fața refuzului dreptului de deducere. Dovada bunei-credințe se construiește înainte de tranzacție, nu în timpul inspecției.

Capitolul 10

Răspunderea administratorilor și asociaților

Art. 25–26 CPF · răspunderea solidară · insolvabilitatea · decizia de atragere a răspunderii

O particularitate esențială a controlului la persoanele juridice este că obligațiile fiscale ale societății pot fi, în anumite condiții, extinse asupra administratorilor, asociaților și altor persoane, prin mecanismul răspunderii solidare (art. 25 CPF). Acest risc devine actual mai ales când societatea este declarată insolvabilă și nu își poate achita obligațiile.

Cine poate răspunde solidar (art. 25 alin. (2))

Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar, între alții:

persoanele care, cu rea-credință, au dobândit active de la debitorul care și-a provocat astfel insolvabilitatea;
administratorii, asociații, acționarii și alte persoane care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, a activelor;
administratorii care, cu rea-credință, nu au cerut deschiderea procedurii insolvenței la timp;
administratorii sau alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
cei care, cu rea-credință, au determinat restituirea/rambursarea unor sume necuvenite.

Decizia CCR nr. 49/2025

Prin Decizia nr. 49/2025, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă din art. 25 alin. (3) lit. b) și c) CPF — privind răspunderea solidară a unei persoane juridice aflate sub control comun cu debitorul, pe criteriul raporturilor cu aceiași clienți/furnizori sau angajați — este neconstituțională, întrucât nu precizează criteriile necesare constatării îndeplinirii condițiilor. Este un argument util în apărarea împotriva extinderii răspunderii pe aceste temeiuri.

Procedura (art. 26)

Răspunderea se stabilește prin decizie emisă pentru fiecare persoană în parte, care este act administrativ fiscal și poate fi contestată. Înaintea emiterii, organul fiscal are obligația de a efectua audierea persoanei; decizia emisă fără audiere este nulă (art. 26 alin. (3)). Persoana are 5 zile lucrătoare de la audiere pentru punctul de vedere scris. Răspunderea privește atât obligația principală, cât și accesoriile aferente perioadei pentru care persoana a avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii.

Capitolul 11

Latura penală: evaziunea fiscală

Legea 241/2005 · art. 132 & 150 CPF · când controlul devine dosar penal

Dacă, pe parcursul controlului, organul fiscal constată fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, întocmește un proces-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală. Acest proces-verbal nu este act administrativ fiscal și nu se contestă pe calea contestației fiscale (art. 150 CPF); constatările privind baza de impozitare se separă potrivit art. 132 CPF, iar inspecția încetează pentru obligațiile și perioadele sesizate.

Repere din Legea 241/2005

Evaziunea fiscală (art. 9): ascunderea bunului/sursei impozabile, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale, evidențierea de operațiuni fictive, evidențe duble, sustragerea de la verificări etc.; pedeapsa cu închisoarea este agravată în funcție de prejudiciu.
Reținerea și nevărsarea (art. 6) și operațiunile cu societăți „fantomă" pot atrage, de asemenea, răspundere penală.
Cauze de reducere/neaplicare a pedepsei: acoperirea integrală a prejudiciului, majorat potrivit legii, în cursul procesului poate conduce, în condițiile legii, la reducerea limitelor de pedeapsă sau la sancțiuni neprivative de libertate.

De reținut

Latura fiscală (stabilirea și contestarea creanței) și latura penală (răspunderea pentru infracțiune) sunt proceduri distincte, cu reguli proprii. La persoanele juridice, ele se pot suprapune cu răspunderea penală a persoanei juridice și a administratorilor. O strategie coerentă le tratează coordonat; asistența juridică timpurie este decisivă atunci când sumele sunt importante.

Acest capitol prezintă informații generale, nu o analiză penală individualizată. Pentru o situație concretă este necesară consultanță juridică dedicată.

Capitolul 12

Căile de atac

Art. 268–281 CPF · contestația administrativă · contenciosul fiscal · suspendarea executării

Decizia de impunere este un act administrativ fiscal care poate fi contestat. Contestația este o cale administrativă prealabilă obligatorie (fără ea nu puteți ajunge în instanță), dar nu vă înlătură dreptul la acțiune în contencios (art. 268 alin. (1)).

Contestația (45 de zile). Se depune în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei, sub sancțiunea decăderii, la organul fiscal emitent al actului (art. 270 alin. (1) și art. 269). Este scutită de taxa de timbru.Dacă actul nu menționează calea de atac, termenul este de 3 luni.
Conținutul contestației. În scris, cu: datele de identificare, obiectul, motivele de fapt și de drept, dovezile, semnătura reprezentantului legal. Baza de impozitare și creanța se contestă numai împreună (art. 268 alin. (3)).Precizați cuantumul sumei contestate, pe categorii de obligații.
Soluționarea. Contestațiile împotriva actelor organului fiscal central se soluționează de structura specializată din cadrul Ministerului Finanțelor / ANAF (art. 272), în funcție de cuantum. Decizia de soluționare este obligatorie pentru organul emitent.Se pronunță prin decizie motivată (art. 273–274).
Contenciosul administrativ-fiscal. Împotriva deciziei de soluționare (sau în lipsa unui răspuns în termen) vă puteți adresa instanței de contencios administrativ competente (tribunal sau curte de apel, în funcție de cuantum), conform Legii 554/2004.Termenul și instanța competentă sunt menționate în decizia de soluționare.

Contestația NU suspendă executarea

Depunerea contestației nu suspendă, de drept, executarea deciziei de impunere. Pentru a evita executarea silită pe durata soluționării, trebuie formulată separat o cerere de suspendare a executării actului în condițiile Legii 554/2004 (de regulă cu plata unei cauțiuni raportate la cuantumul contestat), adresată instanței de contencios.

Capitolul 13

Ce faceți dacă primiți un aviz

Listă de verificare practică pentru societate

Citiți avizul integral: temeiul juridic, obligațiile și perioadele verificate, data începerii, forma (generală/parțială) și documentele solicitate.
Notați termenele: 15 / 30 de zile până la începere, posibilitatea de amânare (o singură dată) și data limită pentru a depune/corecta declarațiile.
Contactați din timp un avocat/consultant fiscal: aveți dreptul expres la asistență de specialitate pe toată durata inspecției.
Pregătiți și verificați evidența contabilă și concordanța cu SAF-T, deconturile de TVA și RO e-Factura — neconcordanțele sunt primele puncte verificate.
Dacă faceți parte dintr-un grup, verificați că dosarul prețurilor de transfer este pregătit și poate fi prezentat în 10 zile.
Asigurați-vă că registrul unic de control este la zi și disponibil la sediu.
Desemnați o persoană de contact și stabiliți regula ca toate comunicările să fie în scris; păstrați copii ale tuturor documentelor predate.
Pe parcurs, valorificați dreptul de a fi informat asupra constatărilor și pregătiți argumentele pentru discuția finală.
La finalul inspecției, folosiți cele 5 (7) zile lucrătoare pentru un punct de vedere scris, argumentat, asupra proiectului de RIF.
Dacă primiți decizia de impunere, calculați termenul de 45 de zile pentru contestație și analizați o cerere de suspendare a executării.

Cum vă putem ajuta

Echipa Petcu Partners asistă societățile pe tot parcursul controlului fiscal — de la răspunsul la notificările de conformare (inclusiv RO e-TVA), până la reprezentarea în inspecție, în contestație și în contenciosul fiscal, precum și în procedurile de atragere a răspunderii solidare. Pentru o evaluare a situației dvs., ne puteți contacta la datele din secțiunea de contact a site-ului.